Auchan Ploiești - Andrei Lucian Dincă, un sprijin pentru vârstnici, un exemplu pentru comunitate

Astăzi stăm de vorbă cu Andrei Lucian Dincă, unul dintre eroii de meserie care în această perioadă și-a arătat solidaritatea față de comunitate, venind în ajutorul vârsnicilor. În cele ce urmează, Andrei ne povestește cum a reușit alături de Asociația Neamunit să mobilizeze 120 de voluntari care au făcut cumpărături de strictă necesitate pentru seniorii din București în perioada pandemiei.

1. Cine ești? Spune-mi povestea ta.

Mă numesc Andrei Lucian Dincă, am 40 de ani și sunt născut și crescut în cartierul Drumul Taberei din București. Sunt căsătorit și am o fetiță. Ca elemente importante pentru identitatea mea, sunt român și creștin-ortodox. Ca profesie, sunt inginer constructor, cu experiență de 17 ani în domeniu. Ca vocație, sunt un cetățean implicat civic, la mai multe niveluri: la nivel individual, la nivel local ca membru în cadrul Grupului de Inițiativa Civică Favorit, și la nivel național, ca secretar general al Asociației Neamunit, din care fac parte de peste 7 ani.

2. A venit pandemia. Care a fost prima ta reacție? Ce ai facut prima oară când ai văzut cum se miscă lucrurile în jurul tău?

Prima mea reacție a fost să mă gândesc cum aș putea să ajut pe cât mai mulți oameni care aveau nevoie, atât personal, dar mai ales prin intermediul asociației Neamunit, care prin numărul de membri și experiență în acțiuni sociale din ultimii 7 ani, avea un mare potențial de ajutorare. Am simțit că a venit momentul să folosim tot ce am acumulat până acum.

3. Cum ai ales să te implici în comunitate și ce te-a determinat să ajuți?

M-a determinat, în primul rând, să mă implic grija și compasiunea față de numeroșii concetățeni care erau foarte speriați și bulversați de toate noile reguli, pericole, restricții, ordonanțe militare. În primul rând, am demarat o campanie de informare în timp real prin intermediul paginii de facebook Neamunit România, pentru a ajuta cât mai mulți români să fie la curent cu ultimele restricții, să le înțeleagă și să se poată descurca fără a primi amenzi mari. Apoi, după restricțiile de circulație drastice impuse seniorilor de peste 65 de ani, ne-am dat seama de dificultățile mari cu care se vor confrunta aceștia și  am organizat  rapid împreună cu colegii din Neamunit o structură compusă din peste 120 de voluntari, care să acopere cele 6 sectoare din București, pentru a face cumpărături de strictă necesitate pentru vârstnici în nevoie.

4. Ce rezultate ai avut în această perioadă și cine s-a mai implicat alături de tine? 

Alături de mine s-au implicat numeroși membri ai Asociației Neamunit, precum și mulți voluntari veniți din afara asociației, fără de care nu aș fi putut să fac nimic. Ca rezultate: am reușit să ajutăm câteva sute de persoane vârstnice din toate sectoarele capitalei, cu cumpărături de alimente, medicamente, plată facturi și alte mici servicii.

5. Care a fost cea mai mare provocare? Cu ce probleme v-ați confruntat (reacții din partea comunităților, poate mai atipice) pe teren și cum le-ați rezolvat?

Cea mai mare provocare a fost dificultatea cu care am putut să găsim cazuri de persoane care să accepte ajutorul nostru, vârstnicii fiind în mod firesc sceptici și foarte prudenți față de persoane și organizații necunoscute de ei. Noi am fi avut capacitatea să ajutăm un număr cu mult mai mare de persoane, dacă am fi primit mai multe solicitări. De multe ori, am găsit cazuri prin cunoștințe comune și doar puține persoane au sunat doar după afișele lipite de noi la intrarea în blocuri.

6. Cum au reacționat oamenii căror le-ai oferit ajutorul?

Interacțiunile cu seniorii ajutați au fost deosebite la fiecare în parte, și de multe ori emoționante și pentru mine, dar și pentru ei. O reacție foarte des întâlnită a fost aceea că vârstnicilor ajutați le-a fost greu să înțeleagă cum și de ce niște oameni complet necunoscuți vin să îi ajute la nevoie, fără să aibă nimic concret de câștigat. Le-am tot explicat că suntem toți frați români și creștini și că e firesc să ne ajutăm unii pe alții în vremuri grele, dar ei tot păreau surprinși de fiecare dată când le mai făceam niște cumpărături.

7. Care sunt planurile tale de viitor, cum vrei să continui?

Am multe planuri, dar cum se zice, “Omul propune, Dumnezeu dispune”. Eu mereu mi-am dorit să pot să îmi ajut pe cat posibil semenii, vecinii și conaționalii să le fie mai bine. Să putem să trăim decent și frumos în cartierul nostru, orașul nostru și țara noastră. De asta m-am și implicat civic din ce în ce mai mult în ultimii 7 ani în multe inițiative și proiecte, mai ales în cadrul Asociației Neamunit. La un moment dat, mă gândesc și la o posibilă implicare în politică, pentru a încerca să aduc o schimbare și de la un nivel mai înalt, deși sunt conștient că sistemul politic actual este conceput astfel încât să corupă, să pervertească sau să elimine orice persoană independentă și cu principii morale solide.

8. Ce le transmiți cititorilor noștri ?

Ca să avem o Românie așa cum ne dorim, i-aș sfătui pe toți românii să se ghideze după două dictoane: “Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” – Ghandi; și “Omul trebuie să fie jumătate dragoste, jumătate luptă.” – Iustin Pârvu. Și încă ceva, esențial: fără muncă, răbdare și sacrificiu, nimic durabil nu se poate zidi. Doar împreună, implicându-ne toți, fiecare acolo unde este, după putință, ne putem clădi  țara și viitorul, ca să ne fie bine.